Nimic fără Dumnezeu!

                                             Judecători 6:1

         „Copiii lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului, și Domnul i-a dat în mâinile lui Madian timp de șapte ani.”

            Oamenii sunt diferiți; unii se declară: liberi cugetători, alții atei; iar mulți dintre cei ce se declară credincioși au numai o formă de evlavie, dar de fapt sunt independenți de Domnul, sunt neascultători, făcători mai mult de rău decât de bine, nu mai cred în minuni nici chiar văzându-le cu ochii de carne. Cu gura vorbesc într-un fel, dar cu faptele sunt departe de Domnul.

         Se spune că un milionar din SUA a murit și nu avea moștenitori, dar a lăsat un testament în care scria așa: „Las toată averea mea lui Dumnezeu.” După nouă luni de cercetări cu de-amănuntul, avocații care se ocupau de cazul acesta, au venit în fața procurorului și au spus: Nu L-am găsit pe Dumnezeu în tot New York-ul.

            O cetate, un oraș întreg fără Dumnezeu! Acolo unde nu este Dumnezeu, întunericul este atât de negru încât oamenii își bagă singuri degetele în ochi.

            Dar în ziua în care Curtea supremă vota legea „urâciunilor”, la periferiile New York-ului se declanșa mânia lui Dumnezeu: astfel că s-au aprins pădurile, un tren care transporta gaz inflamabil a deraiat și a luat foc. Cinci mii de oameni au fost evacuați de urgență. Trei blocuri au fost mistuite de incendiu și s-au dărâmat. Lucrul acesta înseamnă că fără Dumnezeu oamenii trăiesc în haos.

            Este trist ca o cetate sau un popor să fie fără Dumnezeu, dar este și mai trist ca o Biserică să fie fără Dumnezeu.

            „Iată, Eu stau la ușă și bat... ” Zice Domnul! Aude cineva ca să deschidă? Este cineva dispus să-L invite pe Dumnezeu înlăuntru? De cele mai multe ori suntem prea ocupați cu „programele” ca să mai auzim glasul ceresc.

         Unde sunt minunile de altădată? Sunt „afară” împreună cu Dumnezeu! Dacă pe Domnul Îl ții afară, dacă nu-L lași să intre în casa ta, în inima ta, să știi că și minunile vor fi tot afară!

            De fapt ele, minunile, împreună cu Cel ce le generează, sunt mereu prezente, sunt mereu „acolo”, și sunt mereu „aici”, sunt chiar lângă tine. El, Domnul, niciodată nu Se îndepărtează. Nu îndepărtează binefacerile și niciodată nu-I pare rău de ceea ce făgăduiește, dimpotrivă întotdeauna împlinește, cu condiția să-L primești în viața ta.

            Dar de cele mai multe ori Îl ignorăm.

           El rămâne mereu „acolo”, așteptând invitația ta și este întotdeauna gata să intre și să împlinească făgăduințele, este gata să ierte, să dea izbăvire și să vindece: răni, boli, suferințe.

            El este întotdeauna pe Tronul Harului și este gata oricând să reverse mila și îndurarea Sa peste orice făptură care-L caută cu toată inima, însă nu numai la necaz ci și la bine și în orice vreme.

         Unde este Dumnezeu? Unde sunt minunile de altădată? Minunile sunt acolo, din veșnicie ele sunt lucrările lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi, dar ochii noștri sunt împiedicați de multe ori să le vadă, așa cum erau împiedicați ochii celor doi ucenici pe drumul Emausului să-L vadă pe Isus, Domnul, înviat din morți.

            Se întâmplă și astăzi ca oameni care au fost prieteni „la cataramă”, care au mâncat împreună, s-au bucurat împreună, au petrecut timp împreună, să se despartă la un moment dat, și după aceea, când trec unul pe lângă altul, să nu se mai cunoască.

           Însă niciodată Domnul Isus Cristos nu-i uită pe cei ce și-au „spălat” hainele în Sângele Lui Sfânt. El nu trece nepăsător niciodată pe lângă făptura mâinilor Sale. El Se oprește întotdeauna lângă noi, dar de cele mai multe ori suntem prea grăbiți și n-avem timp pentru Mântuitorul. Nu avem timp să ne oprim pentru un ceas din alergare.

         De cele mai multe ori nu avem timp să ne oprim și să-I spunem măcar atât: mulțumesc frumos!

           Domnul i-a ajuns din urmă pe cei doi ucenici care coborau în Emaus, exact în locul cel mai de jos al călătoriei lor, în locul în care erau dezorientați, încercați în sufletele lor, și, mergând alături de ei, le-a deslușit Scripturile și le-a luminat mintea.

            Le-a arătat în Cuvântul Sfânt că Dumnezeu este mereu prezent și că niciodată nu-Și lasă copiii la greu. A intrat cu ei în casă și S-a așezat chiar la masă.

            Dumnezeu nu moare niciodată!

            El este veșnic. Trăiască Domnul!

            El este Stăpân și peste moarte și peste viață.

          „Rămâi cu noi căci este spre seară!” O, câtă bucurie și câtă plăcere Îi faci Domnului atunci când Îl inviți în casa ta, la masa ta, dar mai ales Îi faci mare bucurie atunci când Îl inviți în inima ta ca Domn și Mântuitor.

          Încearcă-L! Pune-L la încercare și tu, prieten drag! Nu-ți împietri inima ca cei din vechime la Meriba. Domnul nu te va refuza niciodată și nu-ți va face pagubă niciodată, ci întotdeauna îți va înmulți puținul pe care-l ai.

            În Cartea Judecători 6:11 se spune: „Apoi a venit Îngerul Domnului, și s-a așezat sub stejarul din Ofra, care era al lui Ioas, din familia lui Abiezer. Ghedeon, fiul său, bătea grâu în teasc, ca să-l ascundă de Madian.”

            Ghedeon era atât de preocupat și atât de absorbit de lucrurile pământești, încât nici nu și-a dat seama că cel ce stă de vorbă cu el, nu este un om de rând, ci este chiar Domnul cerului. El știe unde locuiești, știe durerea ta, știe nevoia ta. Domnul nu greșește niciodată adresa.

            Ghedeon ar fi vrut, poate, să-I spună Îngerului Domnului: Doamne, poate ai vrut să mergi la vecinii mei, care sunt mai mulți, mai hotărâți, mai puternici, au mai multă influență.

            Așa este omul care s-a îndepărtat de Domnul. El se vede singur, părăsit, este dezamăgit, fără nici o putere. Aleargă încoace și încolo fără nici o țintă, fără niciun țel. Muncește de dimineața până seara și toată munca lui se risipește printre degete, pentru că nimic din lucrurile care nu sunt făcute sub binecuvântarea lui Dumnezeu nu dăinuiesc și nu au valoare.

            Fără Dumnezeu nu vei merge niciodată pe Calea cea bună și nu vei ajunge niciodată adevărata fericire. Omul fără Dumnezeu nu este în stare să vadă dincolo de obstacolele care-i apar în cale. El nu vede dincolo de împrejurări și nu poate să vadă că Domnul Dumnezeu stă cu mâna întinsă gata să-l apuce și să-i dea o mare izbăvire.

            Domnul Dumnezeul cerului caută ce este pierdut în lumea de păcate. El caută pe cei slabi ca să-i ridice și să lucreze prin ei astfel ca să facă de rușine lucrurile tari ale lumii.